Candva... timpul era al meu

Candva, timpul era al meu. Ma jucam cu el si nu stiam ce inseamna trecut, prezent si viitor. Timpul nu trecea, il prinsesem intr-un vas de sticla ca pe un bondar neputincios... sau era prins undeva in sirul de ceasuri colorate pe care le aveam. Niciunul nu mergea, asta e secretul :). Timpul nu avea cum sa treaca intr-un loc in care intreg universul era mai mic decat o picatura de roua pe un fir de iarba. Timpul era al meu... dar l-am eliberat intr-o zi ploioasa, la inceput de toamna...